.jpg)
Prima atestare documentara a unui cavaler in zona Sibiului – servientes regis – dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea, fiind vorba de Johannes Latinus de Villa Reutel (localitate disparuta aflata langa orasul Cisnadie). Eroul legendar Hermann – fondatorul localitatii Hermanndorf (villa Hermanni) – se considera ca a fost un cavaler ce a construit prima incinta fortificata din zona Pietei Mici si a Pietei Huet la sfarsitul secolului al XII-lea.
Prezenta categoriei cavalerilor in Transilvania este indirect documentata inca de la inceputul secolului al XII-lea, cand, in contextul primei Cruciade (1098-1099), in regatul Ungariei s-au stabilit o serie de mici nobili occidentali. In cursul secolului al XIII-lea, mai exact in anii 1210-1211, prezenta categoriei sociale a cavalerilor in villa Hermanni (Sibiu) este atestata de un document oficial. Cavalerismul de tip occidental in Transilvania patrunde mai ales in secolul al XII-lea si este de sorginte germana. Acest fapt este ilustrat si de blazonul Sibiului, pe care sunt prezentate doua spade incrucisate suprapuse de frunze de crin stilizate. Privilegiul de a purta spada il aveau in acea vreme doar nobilii, fiind elementul ce ii definea drept cavaleri. In cursul secolului al XIV-lea rolul cavalerilor, servientes regis, este tot mai mult anulat si comunitatile libere ale sasilor din sudul Transilvaniei vor reusi treptat sa anihileze autoritatea greavilor – conducatorii comunitatilor –, impunand interdictia stabilirii oricarui nobil in interiorul zidurilor oraselor sasesti. In cursul secolului al XV-lea, noua categorie sociala a patriciatului sasesc sibian – provenit in parte din randul acelor greavi/cavaleri – s-a situat de multe ori pe pozitii contrare puterii regale, deseori razvratindu-se. Aceasta opozitie a culminat in secolul al XVIII-lea cu o razvratire a patricienilor sasi care s-a terminat cu decapitarea comitelui de Sibiu, Johann Sachs von Harteneck, in Piata Mare.
Prezenta categoriei cavalerilor in Transilvania este indirect documentata inca de la inceputul secolului al XII-lea, cand, in contextul primei Cruciade (1098-1099), in regatul Ungariei s-au stabilit o serie de mici nobili occidentali. In cursul secolului al XIII-lea, mai exact in anii 1210-1211, prezenta categoriei sociale a cavalerilor in villa Hermanni (Sibiu) este atestata de un document oficial. Cavalerismul de tip occidental in Transilvania patrunde mai ales in secolul al XII-lea si este de sorginte germana. Acest fapt este ilustrat si de blazonul Sibiului, pe care sunt prezentate doua spade incrucisate suprapuse de frunze de crin stilizate. Privilegiul de a purta spada il aveau in acea vreme doar nobilii, fiind elementul ce ii definea drept cavaleri. In cursul secolului al XIV-lea rolul cavalerilor, servientes regis, este tot mai mult anulat si comunitatile libere ale sasilor din sudul Transilvaniei vor reusi treptat sa anihileze autoritatea greavilor – conducatorii comunitatilor –, impunand interdictia stabilirii oricarui nobil in interiorul zidurilor oraselor sasesti. In cursul secolului al XV-lea, noua categorie sociala a patriciatului sasesc sibian – provenit in parte din randul acelor greavi/cavaleri – s-a situat de multe ori pe pozitii contrare puterii regale, deseori razvratindu-se. Aceasta opozitie a culminat in secolul al XVIII-lea cu o razvratire a patricienilor sasi care s-a terminat cu decapitarea comitelui de Sibiu, Johann Sachs von Harteneck, in Piata Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu