A fost odata ca niciodata...

A fost o data, ca niciodata, un timp in care oamenii se imparteau in muritori de rand si cavaleri.
Acesti cavaleri aveau posesiuni intinse, pamanturi, paduri, orase si castele. Ei erau de vita nobila, iar unicul lor scop in viata era de a mentine si spori gloria si onoarea familiei din care faceau parte si de a apara credinta crestina in care fusesera botezati. Erau adevarati razboinici, iar indemanarea lor in manuirea spadei sau lancei era admirata si temuta. Aceasta abilitate era dovedita fie in turniruri cavaleresti, fie pe campul de lupta - in fata dusmanului. Orice cavaler era echipat cu o armura corespunzatoare rangului, un scut, o spada, o lance, un cal si era insotit de cel putin un scutier. Pe armura sa, pe scut si pe flamura sa era reprezentat blazonul familiei sale, ce simboliza faptele sau insusirile deosebite detinute de stramosii sai.
Din pacate acele timpuri s-au dus... Insa nu de tot!
Din fericire, exista inca oameni care continua traditia cavalereasca, facand-o sa traiasca prin reproducerea luptelor de strada, a dansurilor, dar si prin costumele, tinuta, armele reprezentative ale Evului Mediu. Ei sunt Ordinul Roland – Vila Hermanni.